F1

Chestii misto de vazut la..biserica.

In seara asta am fost la manastirea Golia, unde am vazut doua chestii foarte misto.

1. In biserica erau niste pusti, sa zic la vreo 7 8 ani, care stateau pe jos, langa muma lor. Uitandu-ma la ei ma gandeam ca mno, n-o fi draci nebuni sa se apuce de urlat prin biserica, ca eu ii scot de acolo, eu cu manutele mele. Toate bune si frumoase, incepe popa a sluji. Trec 5 minute, trec 10, trec 20, pustii incep a prinde glas. Ma uit la ei urat, poate pricep. Se uita inapoi si mai urat, deja ma gandeam ca pornesc razboiul. Incep a rade tare. Muma le aplica o educativa. Incep a foi. Ma uit la ei. SOC. Dracii copilasii faceau SEMNUL CRUCII astfel: duceau mana sus, apoi la..aparatul reproducator masculin, apoi in gura, in gura ajungand nu 3 degete, ci numai unul si anume cel din mijloc, apoi continuau sa duca mana spre dreapta, apoi spre stanga. Eu ma uitam ca vaca la poarta noua. Nu-mi venea sa cred, nici acum nu-mi vine dar nu mai are rost. Dupa ce faceau toata aceasta operatiune incepeau cu rasetele. Muma le mai aplica o educativa si tot asa pana s-a hotarat unul din draci pusti sa iasa afara. Apoi liniste.
Mno..numa` intreb: Oare muma nu-i vedea? Oare nu stie ce draci progenituri are? Oare de unde au invatat pustanii sa faca gestul ala? Oare chiar generatiile tinere sunt..greseli?

2. A doua chestie misto vazuta la biserica a fost o duduie blonda, foarte evlavioasa care intre 2 cruci si 3 matanii, isi aranja parul si 'baticul' Louis Vuitton. Ma gandesc ca avea impresia ca se uita popa la ea si nu arata destul de bine. Nu stiu, ma intreb si eu.
Cu greu m-am abtinut sa nu rad.

Bonus:

Haos total.

La mine in cartier un nene isi construieste bloc..deasupra altui bloc. Isi face omul terasa sau ceva de genul, in fine nu conteaza. Cert este ca zgomotul produs de toate utilajele folosite la constructie este infernal.
Eu avand de invatat mult, foarte mult chiar, evident ca nu reusesc sa invat nimic din cauza zgomotului, asa ca am hotarat sa iau masuri. Pe nenea nu-l pot mustra, la mintea lui Gigel nu ma pun, asa ca mi-am luat frumos cartile si am pornit catre Copou, in speranta reusesc sa invat macar cateva pagini.
Dupa o plimbare de aproximativ 15 minute ma vad ajunsa in parcul Copou. Superb! Liniste, pace, nu tu Gigel, nu tu marlan, nu tu nimic..ah ba da. O PLOAIE. Da da. O minunata ploaie de vara, torentiala, ajunsa la vreo 20 de minute dupa mine.
Nu are rost sa mentionez ca de la sentimentul de armonie si duiosenie fata de natura linistita, am ajuns la ganduri necurate spre contondente, ce vizau ploaia. Bineinteles ca nu aveam cum sa-i aplic nici o corectie, ca doar n-am ajuns sa alerg de nebuna si sa lovesc ceva..aproape invizibil, asa ca m-am resemnat, mi-am strans foile si cartile si am fugit spre casa, unde, normal, ma astepta marlanul si Gigeii cu zgomotul la pachet.


Intamplarea a avut loc pe 03.06.2011, dar am uitat sa public ce am scris. My bad.

Viata si acordeoane

Reteta perfecta pentru o dupa-amiaza reusita: soare, muzica buna si un ceai rece ca gheata.

Meow

Da. Sunt obsedata de TIGRI.

Vine valu`..

Astazi am realizat ca in anul 2011, in Iasi, nu exista canalizare peste tot. Dovada clara fiind strada Smardan, o strada vai de mama ei, care la prima ploicica mai..bogata, se transforma intr-un lac. E o strada lunga si ingusta care leaga cumva doua zone destul de aglomerate, asa ca in momentul in care din strada s-a facut lac, toti soferii au facut cale intoarsa.
Partea amuzanta a fost ca erau doi Gigei care vazand ca nu prea inainteaza coloana s-au hotarat sa o ia pe contrasens. In momentul in care au ajuns la malul lacului au realizat ca au facut o mare greseala caci erau vreo 5-6 masini care asteptau sa intoarca, iar ei erau fix ca nuca-n perete. Dai claxoane, dai injuraturi, mame, cruci, biserici, toti sfintii din calendar, etc. Deja simteam cum ma cuprinde sentimentul de duiosie fata de ei. NU.

Imi pare rau pentru strada Smardan, de fapt imi pare rau pentru oamenii care stau pe strada aia si la fiecare ploaie se apuca de inotat prin casa.

Doamna.."Directoare"

Am avut astazi o discutie cu o fosta profesoara de-a mea din liceu, de romana, despre cum vorbeste romanul. Incepe doamna sa-mi zica de calitatile stilului, anume despre claritate, precizie, corectitudine, concizie, etc. Din vorba in vorba ajung sa-i povestesc cum o toapa doamna oarecare, cu ceva chef de scandal, dorea sa faca reclamatie la doamna DIRECTOARE [corect, din punct de vedere al limbii romane, este DOAMNA DIRECTOR]. Eu foarte inflacarata ii tot repetam profesoarei mele ca "Nu se poate sa nu stii sa vorbesti corect romaneste! Este o rusine, tu ca roman, sa nu fii in stare sa scrii, sa citesti si sa vorbesti corect in propia ta limba.". Raspunsul profesoarei a fost: "Cosmina, stai linistita, degeaba te agiti, avem cei mai multi analfabeti din Europa de Est si pe langa asta, multi din cei care chipurile sunt culti, habar nu au sa foloseasca corect limba romana.". Am ramas cumva fara replica, pentru ca imediat mi-am amintit o alta discutie cu o doamna care nu intelegea de cand si pana cand, este corect "imi place tare" sau "e tare de tot". Am tot incercat sa-i explic ca tinerii din ziua de azi, au adaptat limbajul literar la nevoile lor si ca e tare sa folosesti "tare" peste tot, de altfel sunt si oameni ajunsi la o varsta respectabila care folosesc exact aceleasi expresii.
Avand in vedere ca mereu apar tot felul de expresii si cuvinte care nu fac altceva decat sa degradeze limba romana literara, sunt sigura ca peste cativa ani, folosirea expresiilor gen "doamna directoare" sau "imi place tare" va fi corecta din punct de vedere al limbii romane. Ne ducem la vale..usor, usor.

1.

Inainte sa incep a ma simti un fel de Shakespeare altoit cu Cioran, simt nevoia sa spun ca nu voi manca rahat scrie despre politica, economie, probleme fundamentale sau alte de astea cu care nu prea am tangenta [da, da, stiu ca ar trebui sa intereseze pentru ca..bla bla bla]. Scriu despre ce-mi taie capul in momentul scrierii, scriu despre ce-am facut, ce-am vrut sa fac, ce n-am facut, ce a facut X sau Y si a dat dovada de o doza mare de inteligenta..sau prostie, scriu despre frustrarile mele.

Incep a-mi expune priceperea in arta scrierii, cu ajutorul unei mici povestioare. Astazi este 1 iunie, ZIUA COPILULUI. Eu nu suport copilasii, mi se par extrem de enervanti din motive evidente: plang mult, tipa mult, sunt mofturosi, vor toate lucrurile pe care le vad in jur si nu pot pricepe ca NU E VOIE, etc. Astazi prietena mea cea mai buna, o notam cu G., trebuia sa-si duca surioara mai mica la film, iar eu, fiind o prietena buna, m-am oferit sa le insotesc, ca oricum acasa nu faceam mare lucru, asa ca mai bine mai vedeam si eu Mall-ul.
Pe la amiaza ma suna si-mi spune ca a venit var`sa din Italia, sau ceva de genul si trebuie sa se intalneasca cu ea si ca nu stie ce sa faca cu sora-sa ca i-a promis ca o duce la film. Stau vreo 30 de secunde si urmeaza urmatorul dialog:
"- Hai ca daca vrei ma duc eu cu R. la film si tu te duci sa te vezi cu verisoara ta.".
"- Aaaa, stai linistita, nu e nevoie, oricum sora-mea nu te suporta".
"- De ce?!"
"- Pai mai tii minte cand vorbeam cu tine la telefon si m-ai intrebat tu ce se aude si ti-am zis ca-i R. si ai zis ca e enervanta?"
"- Da..mai tin minte. De ce?"
"- Pai te-a auzit si m-a intrebat cu cine vorbesc si de atunci nu te mai place, iar la cursul festiv m-a intrebat daca AIA, adica tu, esti AIA care a zis ca e enervanta si i-am zis ca da. Mda..si de asta nu te place."
"- Mda..super!"
Cu alte cuvinte,m-am facut tot rahatul, caci sunt sigura ca R., sora lui G., s-a dus la maica-sa si i-a zis ca colega C. a lui G., este o nenorocita care a facut-o enervanta. Prin urmare nici mama lui G. nu ma place. Nu ma afecteaza prea tare, ca oricum n-o luam pe G. de nevasta, dar cine stie cum ajung sa dau ochii cu femeia.
Maine e ziua lui R.. Ii iau ceva frumos de plus si ma duc sa-i arat cat de mult imi pare rau ca am spus adevarul gol-golut  asemenea barbaritate despre ea.

Prima postare...a treia oara.

Cand am scris "Prima postare", a doua oara, am jurat ca va fi si ultima. Se pare ca am jurat stramb si din cate am auzit nu e frumos, sau nu e bine. In fine. Concluzia ar fi ca nu pot renunta la scris. Drept dovada incerc si a treia oara sa mentin un blog. Daca nu scriu pe blog, scriu zeci de pagini in Word si tot scriu.
Momentul e prost ales, dat fiind faptul ca am un examen destul de important de dat la sfarsitul lunii iunie si teoretic ar trebui sa NU am timp de scris pe blog.